Cum a început…

Când Dumnezeu a făcut lumea, a dat pe pământ cele patru anotimpuri. Iar apoi, i-a pus pe Archimboldo şi pe Boticelli să le picteze, iar pe Vivaldi şi Ceaikovski să le cânte. Când s-a născut Fiul Său, oamenii din toată lumea I-au ridicat cântece de slava şi bucurie, iar lui Dumnezeu I-a fost pe plac. Atunci, El i-a chemat pe toţi şi le-a spus : « Binecuvântate să fie cântecele voastre ce slăvesc naşterea Fiului Meu în toate limbile pământului : voi, germani, să scrieţi într-o noapte sfântă şi liniştită un cântec care să nu aiba moarte nicicând şi niciunde ; voi, englezi, să cântaţi din trâmbiţe şi timpane să răsune palatele voastre, voi, italieni, să aveţi voci care să se-audă până la cer... » Când au ajuns şi românii, Tatăl ceresc le zise : « Voi, păstorii mei dragi, să păstraţi la voi, în munţi, melosul vostru ca pe nişte nestemate, căci Eu voi trimite cântăreţi şi muzicieni să şlefuiască aceste diamante, iar voi să le cântaţi ca pe cel mai de nepreţuit imn. Şi, pentru că sunt atât de multe şi de frumoase, am să las pentru voi nu doară o zi de Crăciun, ci un anotimp întreg să le cântaţi. Acesta să vă fie vouă cel de-al cincilea anotimp... »

Şi-apoi, ne-am născut noi.